Am umblat mult, am vazut multe, dar am tacut.
Cred ca a venit vremea sa povestesc, sa comentez ce mi-a placut si sa pun intrebari, sa caut raspunsuri de ce la noi nu se poate.
Dintr-o eroare Matei DONEA, un ziarist online, a publicat inaintea mea Impresiile de calatorie , scrise de mine in anul 2000 dupa prima vizita in Canada. Atunci mi-am pus intrebarea, daca un necunoscut a gasit ceva interesant in aceasta poveste, dece sa nu o public si eu ? Ce i-a placut ?
Poate ca, fara sa-mi propun, "povestea" mea contine o insiruire de "reguli sociale" care la noi sunt incalcate in mod frecvent, cu consolarea ca "merge si asa"... : furtul la cantar, murdaria de pe strazi, aruncarea ambalajului oriunde , vinzarea bauturilor si tigarilor la copii, accesul copiilor la jocurile de noroc, lipsa spatiilor de joaca pentru tineret si adulti, lipsa de transparenta a furnizorilor de servicii pentru comunitate, pentru evenimentele organizate din bani publici si lista ar fi lunga.
In aprilie 2007, Andreea a venit in vizita, dupa 8 ani dela plecarea in Canada . L-a plecare am condus-o la aeroport. O noapte am stat in Otopeni. Lume multa, diversa. La plecare mi-a spus :"Bunii, m-am simtit minunat cu voi, dar nu voi mai reveni in Romania decat dupa 5 ani. Asculta-ma. Eu cand am plecat aveam 12 ani, am luat contact cu societatea acolo, am invatat si traiesc dupa regulile canadiene, pe acelea le respect, aici sunt incalcate la tot pasul si nimeni nu ia atitudine. Voi va complaceti, nici nu mai remarcati ce reguli se incalca, aici nu functioneaza nici atitudinea civica, nici autoritatea statului. M-am simtit in nesiguranta, cred ca ai vazut. Te rog sa ma ierti, dar sunt sigura ca ma intelegi". Am ramas fara replica. Avea dreptate.
Acum sunt milioane de romani care traiesc dupa alte reguli.
Oare a venit vremea schimbarii ? Care pe care schimba ? Cine are curajul sa o faca si cum ?
Nu toti putem fi in linia intai. Dar , picatura cu picatura ...
Asa s-a nascut primul meu blog la care va invit sa-i facem inaugurarea . Am multe povesti, dar tot timpul spun ...nu le-a venit vremea. Dar cand le va veni, daca nu am curaj sa povestesc prietenilor ?
Va multumesc tuturor si lasati visele sa zboare !
Minunat! Calatorie placuta in continuare!
RăspundețiȘtergere